Despre vârstnici și îmbătrânire la Ora cu documentare

În ultima perioadă, în contextul pandemiei pe care o traversăm, în mass-media se vorbește mult despre vârstnici. Toate studiile existente și toate indicațiile experților ne arată că ei sunt categoria de populație cea mai expusă la îmbolnăvire, motiv pentru care e important să îi protejăm, protejându-ne totodată pe noi. Cum? Evitând o parte din deplasările care nu sunt necesare, având mare grijă la igiena noastra personală, păstrând o distanța de precauție în magazinele alimentare și farmacii. Măsuri simple, dar care pot avea un cuvânt important de spus în ritmul de propagare al îmbolnăvirilor.

Totuși, credem că tocmai într-un astfel de moment, e binevenit să îi privim pe vârstnici și dintr-un alt unghi, altfel decât ca pe un grup vulnerabil și dependent, așa cum ne apar în această perioadă din buletinele de știri. Motiv pentru care în a doua jumătate a lunii martie i-am invitat pe profesorii ambasadori cu care colaborăm să le propună elevilor lor o oră cu documentare, pornind de la unul dintre cele mai populare filme din videoteca noastră – Aurul Toamnei, un documentar care spune povestea plină de speranță a cinci atleți seniori de diferite naționalități, cu vârste cupinse între 80 și 100 de ani. Pe scurt, un film despre dragostea pentru sport și dragostea de viață în general, care arată că se poate trăi intens și cu bucurie și dincolo de prima sau a doua tinerețe.


A fost un test important pentru noi – acela al adaptării la școala online, dincolo de spațiul sigur al sălii de clasă, pe care eram obișnuiți să îl transformăm alături de partenerii noștri profesori în cinematograf de ocazie. Așa că ne-am bucurat să vedem că filmul a fost îmbrățișat și dat mai departe către peste 400 de elevi din București, Ciorogârla, Sinaia, Ploiești, Câmpina, Buzău, Focșani, Botoșani și Petroșani.

Și pentru că școala pe net ar trebuie să fie, credem noi, o școală altfel, n-am pus note și n-am cerut teme. I-am rugat însă pe elevi să facă un exercițiu de imaginație și să-și închipuie cum va arăta o lume în care oamenii vor trăi până la vârste din ce în ce mai înaintate și să trimită o scrisoare eului lor viitor, cel ajuns la 80 de ani. Pentru că pandemia va trece, iar noi oamenii vom fi bine, dar e important pentru noi toți să învățăm valoarea empatiei ca să ne putem pune din când în când în papucii celuilalt – de această dată ai bunicilor noștri, care sunt oameni înainte de a putea fi puncte în statistici.

În lipsa unei fotografii de pe drumuri sau din mijlocul unei săli de clasă plină de adolescenți curioși, vă lăsăm mai jos câteva dintre gândurile lor care redau în frânturi îngrijorările și gândurile pe care le au adolescenții în această perioadă despre vârstnici, dar și despre criza pe care o traversăm:

Eu cred că o lume în care ar trăi mai mulți vârstnici ar fi plină de noutăți deoarece oamenii în vârstă ar fi luați mai în serios și, în loc să fie priviți ca niște oameni care au nevoie mereu de cineva să-i ajute, li se va da o șansă să arate că, chiar dacă ești mai în vârstă, asta nu ar trebui sa te oprească să faci ce-ți place. Cum e în cazul filmului „Aurul Toamnei”, în ciuda anilor pe care îi au în spate, personajele nu se lăsă descurajați și continuă sa lupte ca să ajungă pe un loc cat mai sus in campionatul din Finlanda. Chiar de la început, Olga Kotelko spune că nu i-a plăcut niciodată întrebarea „Câți ani ai?” și continuă susținând că „Daca nu te-a privi ca pe un bătrân, ci ca pe un individ plin de viață, așa cum ești în realitate, atunci nu m-ar deranja. Dar nu. Se uită la tine și spun: << Atenție, atenție! >>, << Atenție pe strada! >>. Bineînțeles că e dăunător.” Însă, pentru ca viața oamenilor să rămână cât se poate de activă și confortabilă, aceștia trebuie sa conștientizeze că trebuie neapărat ca sportul să facă parte din viața lor. Nu este posibil să stai toată ziua în casa și să nu te miști deloc, dar sa te aștepți să ai o viață sănătoasă și tu însuți să fii mai mereu plin de viață.

L., Botoșani

Dragă eu din viitor,
Încep prin a te întreba dacă toată epidemia de coronavirus s-a terminat cu bine. A devenit doar o poveste pe care o spui nepoţilor, nu-i aşa? Toate ideile cum că va omorî 70% din populaţia lumii au fost greşite, nu? Acum, când îţi scriu asta, toată lumea pare cu susul în jos şi situaţia se înrăutăţeşte în fiecare zi.
Eşti un fost medic presupun. Din păcate nu ştiu de care, dar sunt sigură că asta a fost meseria alesă pentru tine. Sper ca nu ai leşinat în primul an de medicină şi că ai reuşit să ajuţi oamenii. Să te bucuri de bucuria lor şi să nu te laşi învinsă de un caz nereuşit, ştiu că esti extrem de sensibilă. Acum, ajunsă la bătrâneţe probabil că te emoţionezi repede şi verşi lacrimi şi mai uşor decât o faceai la 16 ani. Îmi doresc să fi învăţat că emoţiile nu te fac mai slabă în ochii celor din jur, ci te întăresc.

E., Botoșani

Tot eu sunt! Și vreau să îmi transmit un mesaj din viitor mie, cea de-acum. […] Stai mai calmă, că la bătrânețe o sa albești în tot capul. Și nu te mai necăji, că toate trec. Cel mai important, bucură-te de părinți, distrează-te cu ei, că sunt super cool, petrece timp cu ei, că o să le duci dorul foarte tare, cum o fac și eu, însă acum, mă alin cu amintiri. Cel mai important sfat pe care ți-l dau este să faci ce simți luând însă în calcul și părerile altora și sa nu renunti să îți îndeplinești visul.

L., Focșani

Acum, am câteva întrebări pentru tine legate de ce s-a întâmplat în anii următori. Prima dată aș vrea să știu dacă ți-ai îndeplinit visul și ai devenit un medic neurolog și o femeie respectată de cei din jur. După, povestește-mi despre familia ta, despre copiii tăi, nepoții tăi și despre mama, tata și surorile tale. Ai reușit să vizitezi întreaga lume așa cum ți-ai promis? Dacă da, unde ți-a plăcut cel mai mult? Și sper că te-ai ținut de cuvânt și ai continuat să faci sport și ai avut mereu grijă de sănătatea ta ca să ajungi să trăiești până la 100 de ani, nu-i așa? Și era să uit, cât a durat toată povestea aceasta cu COVID-19, ce decizie a fost luată pentru a se recupera școala și cât a durat de fapt carantina?

M., Botoșani

Ai reușit să te folosești de fiecare secundă pentru a deveni o persoană mai bună? Ai reușit să nu lași viața să treacă pe lângă tine? Dar temerile? Le-ai înfruntat? Ai reușit să fii în primul rând tu mândră de tine, iar mai apoi să te uiți și la ceilalți să vezi cum te apreciază? Complexele le-ai lăsat deoparte? […] Tot vorbind de această perioadă, s-a găsit vreun leac, sau mai bine zis, s-au găsit leacuri atât pentru corona, cât și pentru alte boli? Presupun că tehnologia a evoluat mult și ți se pare ciudat să citești o scrisoare scrisă pe o hârtie îngălbenită din cauza anilor. Nu prea îmi place mie să privesc foarte mult în viitor, însă am realizat un lucru să știi, și anume că ți-am lăsat o scrisoare a speranțelor.

A., Galați

Cele mai noi vești

Hai să vorbim!

Sunt profesor interesat de...

Scrie-ne la adresa oana@bloczero.ro

Copiază adresa
Hai să vorbim!

Sunt elev interesat de film...

Scrie-ne la adresa andrada@bloczero.ro

Copiază adresa
Hai să vorbim!

Întrebări despre program?

Scrie-ne la adresa office@bloczero.ro

Copiază adresa
Hai să vorbim!

Vrei să devii partener?

Scrie-ne la adresa comunicare@bloczero.ro

Copiază adresa